Noua legislație a pensiilor a generat nemulțumiri în rândul cetățenilor care au muncit perioade lungi, deoarece diferențele de venit între pensionari cu stagii de cotizare foarte diferite pot fi extrem de mici. Chiar dacă un individ a lucrat 30 de ani, suma primită lunar poate fi comparabilă cu cea a unei persoane care a contribuit doar 15 ani la sistemul public. Această situație apare din cauza modului în care sunt calculate punctele de contributivitate și a existenței unui prag minim de plată de către stat.
Sistemul actual favorizează persoanele care au depășit pragul de 25 de ani de muncă prin acordarea punctelor de stabilitate. Aceste puncte sunt considerate un bonus pentru cei cu un stagiu contributiv mai mare, însă impactul lor este limitat dacă salariile de peste viață au fost mici. De exemplu, pentru fiecare an lucrat între 25 și 30 de ani se acordă câte 0,50 puncte, în timp ce peste 30 de ani se acordă 0,75 puncte, iar peste 35 de ani se acordă un punct întreg. Valoarea unui punct este stabilită la 81 de lei.
Analiza matematică arată cât de puțină influență au acești ani suplimentari în cazul veniturilor mici. Dacă doi pensionari au câștigat jumătate din salariul mediu, cel cu 15 ani de muncă acumulează 7,5 puncte, ceea ce înseamnă o pensie de 608 lei. Deoarece această sumă este sub pragul de 1.281 de lei, statul plătește diferența, ajungând la o pensie de 1.281 de lei. Cel cu 30 de ani de muncă acumulează 17,5 puncte, inclusiv punctele de stabilitate, rezultând o pensie de 1.418 lei. Diferența dintre cei doi este de doar 137 de lei.
Calculul pensiei se bazează pe trei elemente esențiale: numărul anilor de cotizare, salariul obținut în fiecare an și perioadele de muncă în condiții speciale. Punctajul se determină prin raportarea venitului lunar realizat la câștigul salarial mediu utilizat pentru bugetul asigurărilor sociale de stat din anul respectiv. Din acest motiv, un număr mare de ani de activitate nu garantează automat un venit lunar ridicat, dacă contribuțiile plătite au fost apropiate de salariul minim.
Efectul acestor reguli de calcul este că perioadele de muncă pe salarii mici reduc semnificativ punctajul de contributivitate acumulat. Chiar dacă punctele de stabilitate sunt adăugate la totalul punctajului, ele nu pot transforma o pensie mică într-una substanțială. Astfel, două persoane care au avut același număr de ani de muncă pot ajunge să primească sume foarte diferite, în funcție de nivelul veniturilor și de eventualele perioade de muncă în grupe speciale care oferă puncte suplimentare.
Sistemul de pensii din România funcționează pe baza unor praguri de venit și de vechime, unde statul intervine pentru a asigura o indemnizație minimă. În prezent, pragul de referință pentru completarea pensiilor care nu ating nivelul minim este de 1.281 de lei. Această sumă este plătită de stat persoanelor ale căror contribuții calculate nu alcătuiesc un venit suficient, acoperind diferența până la limita stabilită prin lege.