România se confruntă cu un contrast marcat pe piața imobiliară, unde accesibilitatea achiziției de locuințe contrastează puternic cu costurile exorbitante ale închirierilor. În timp ce datele Eurostat indică un raport avantajos între prețul proprietăților și veniturile populației, piața locativă pentru chiriași traversează o perioadă de presiune financiară intensă. Această situație este dictată de cererea ridicată din marile centre urbane și de condițiile economice actuale.
Statistica europeană privind accesibilitatea achizițiilor este influențată de fondul locativ vechi din zonele rurale și din orașele mici. În România, rata de proprietate este cea mai mare din Uniunea Europeană, cu peste 94% - 95% dintre cetățeni locuind în case proprii. Totuși, această cifră maschează realitatea din polii economici precum București, Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara și Iași, unde migrația internă și cererea din partea studenților și angajaților mențin prețurile la cote maxime.
Presiunea financiară asupra celor care nu dețin locuințe este evidentă prin indicatorul de supraîndatorare cu costurile locuirii. Conform datelor Eurostat, peste 40% dintre chiriașii din România cheltuie scump de peste 40% din venitul lor disponibil doar pentru plata chiriei și a utilităților. Acest nivel este semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene, care se situează în jurul valorilor de 25–27%, evidențiind dificultatea de adaptare a veniturilor la costurile de locuire.
Scumpirea chiriilor este alimentată de un blocaj al creditării ipotecare și de dobânzile ridicate, care îi împing pe mulți oameni să rămână pe piața închirierilor. De asemenea, proprietarii care investesc în imobiliare caută să își păstreze randamentele, estimate între 5,5% și 6,5% brut pe an, transferând costurile fiscale către chiriași. La acest factor se adaugă oferta limitată de locuințe noi, în special în București, unde ritmul de livrare a apartamentelor moderne a încetinit din cauza blocajelor urbanistice.
Analiza costurilor arată că, pentru un apartament de două camere de 120.000 de euro, rata unui credit ipotecar pe termen lung poate depăși chiria lunară. De exemplu, o rată de 620 – 680 de euro ar fi mai mare decât o chirie de 500 – 550 de euro pentru aceeași proprietate. Totuși, pentru tinerii fără economii, închirierea rămâne singura opțiune viabilă, deși lipsa unui program de tip build-to-rent erodează capacitatea de economisire a populației active.
Situația actuală reflectă o discrepanță între indicatorii macroeconomici de accesibilitate și realitatea cotidiană a cetățenilor din marile orașe. În timp ce la nivel național proprietatea pare accesibilă datorită structurii demografice și a locuințelor rurale, în centrele economice, costul locuirii devine un obstacol major pentru stabilitatea financiară a tinerilor și a angajaților din sectorul serviciilor.