Părinții care au trecut prin separare trebuie să fie atenți la regulile de deplasare ale minorilor atunci când organizează vacanțe. Chiar dacă un copil locuiește în mod regulat cu un singur părinte, acest lucru nu oferă dreptul de a decide unilateral orice călătorie. Condițiile legale variază semnificativ în funcție de locul în care se va desfășurată concediul și de programul de vizite stabilit prin instanță sau prin acordul părților.
În cazul unei vacanțe organizate în interiorul României, regulile sunt mai relaxate pentru părintele care are minorul în grijă. În perioada de care este responsabil legal, nu este necesară obținerea unei declarații notariate de la celălalt părinte. Totuși, trebuie respectat strict programul convenit sau hotărârea instanței, fără a prelungi unilateral perioada de vacanță în detrimentul timpului alocat celuilalt părinte prin rezervări la munte sau la mare.
Când deplasarea are loc în străinătate, cerințele legale devin mult mai riguroase pentru minorii cetățeni români. Dacă un copil călătorește doar cu un părinte, este obligatorie prezentarea unei declarații autentificate de către celălalt părinte, document care se obține la notar. Această declarație poate fi valabilă pentru mai multe călătorii pe o perioadă de maximum trei ani, însă pașaportul copilului nu poate fi folosit ca înlocuitor al acestui acord obligatoriu.
Regulile privind documentele necesare rămân în vigoare și în cazul călătoriilor în spațiul Schengen, în ciuda lipsei controalelor sistematice la frontieră. Există însă și situații excepționale în care declarația nu mai este necesară, cum ar fi atunci când un părinte exercită singur autoritatea părintească prin hotărâre definitivă sau dacă celălalt părinte a decedat. De asemenea, se poate călători fără acord dacă se dovedește că minorul se deplasează în țara în care are domiciliul sau reședința.
În situațiile în care minorul este însoțit de bunici sau de alți adulți, iar autoritatea părintească este comună, este necesar acordul autentificat al ambilor părinți. Dacă părțile nu reușesc să ajungă la un consens, se poate recurge la instanță pentru a înlocui consimțământul prin hotărâre judecătorească. Judecătorul va analiza interesul copilului și situația concretă, fără ca soluția să fie oferită în mod automat de către sistemul juridic.
În cadrul legislației privind dreptul familiei, stabilirea locuinței unui minor la un părinte nu este confundată cu exercitarea exclusivă a autorității părintești. De asemenea, un acord acordat pentru o vacanță temporară nu poate fi transformat într-o decizie de mutare permanentă a copilului în străinătate. Orice tentativă de a schimba noua locuință a minorului sub pretextul unui concediu este contrară normelor legale în vigoare.