Documente ale fostei Securități, publicate recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), dezvăluie situația critică de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov în perioada 1988. Aceste rapoarte, datate 16 martie și 1 iunie 1988, arată că problemele de la fabrică se agravau la doar câteva luni după revolta muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987. Instituția confirmă faptul că revendicările de atunci privind salariile și condițiile de muncă nu au fost rezolvate nici în anul următor.
Raportul Inspectoratului Județean Brașov al Securității din martie 1988 evidențiază deficiențe grave de calitate în procesul de fabricație. În anul 1987, aproximativ 9,5% din autovehiculele supuse controlului final au fost respinse de inspectori. Mai mult, 1.001 autocamioane au necesitat retrimiterea pe flux pentru diverse remedieri, inclusiv 370 de unități care erau destinate exportului. Pierderile financiare au fost enorme, fiind vorba despre 110,3 milioane de lei pentru 10.411 tone de piese care au fost rebutate.
Documentele indică faptul că uzina utiliza practici de raportare falsă pentru a simula îndeplinirea planului lunar. În luna aprilie s-au raportat suplimentar 200 de autovehicule, iar în luna mai s-au adăugat încă 233 de unități care nu erau finalizate efectiv. Această practică îi obliga pe muncitori să recupereze producția declarată în lunile următoare, ceea ce ducea la o suprasolicitare extremă și la noi probleme de calitate. Totodată, s-au semnalat întârzieri la 200 de ansambluri CKD destinate exportului în China.
Cauzele acestor probleme de producție au fost identificate în utilizarea unor utilaje uzate și în deficiențele tehnologice existente. De asemenea, reducerea arbitrară a normelor de timp îi obliga pe muncitori să grăbească procesul de producție, afectând calitatea finală. În plus, investițiile industriale figurau ca fiind realizate în planurile economice, însă în realitate existau utilaje nefuncționale în valoare de peste 343 de milioane de lei la sfârșitul lui 1987. Consumurile de energie depășeau nivelurile planificate, în timp ce producția rămânea sub așteptări.
Situația economică a afectat direct existența celor care lucrau în fabrică, deoarece nerealizarea planurilor ducea la plata incompletă a salariilor. Analiza CNSAS subliniază că autoritățile comuniste preferau să caute vinovați printre directori și muncitori, evitând recunoașterea eșecurilor politicii economice de stat. Chiar dacă structurile locale de partid și Securitatea monitorau constant activitatea, dificultățile care au declanșat nemulțumirea socială din 1987 au continuat să persiste la un an după evenimente.
Istoricul industrial al României subliniază dificultățile de tranziție și management din perioada regimului comunist, când indicatorii de performanță erau adesea manipulați pentru a satisface directivele politice. Aceste documente arhivale oferă o perspectivă factuală asupra discrepanței dintre cifrele oficiale de producție și realitatea tehnică de la nivelul unităților de stingere a nevoilor de transport, evidențiind un sistem economic fragil și subinvestit.