În anii 1980, Nicolae Ceaușescu a implementat măsuri severe de raționalizare a energiei electrice și a gazelor naturale, afectând direct viața cotidiană a cetățenilor. Această politică a fost motivată de obsesia dictatorului de a achita datoria externă a țării, care ajunsese la aproximativ 10,4 miliarde de dolari. Pentru a menține producția industriei grele, regimul a ales să sacrifice nivelul de trai al populației, transformând locuințele românilor în spații dominate de frig și întuneric.
Primele restricții majore au apărut prin Decretul nr. 240 din 29 iunie 1982, care impunea o reducere de 20% a consumului de energie electrică față de nivelul din 1981. În același timp, autoritățile au plafonat temperatura maximă în locuințe și birouri la 18°C și au majorat tarifele la energie. Începând cu ianuarie 1982, au fost introduse primele opriri programate de curent electric pentru consumatorii casnici, măsură care s-a extins ulterior.
Perioada 1984-1985 a marcat consolidarea acestor restricții, când întreruperile de curent au devenit o rutină zilnică pe întreg teritoriul țării. Seara, electricitatea era tăiată fără avertisment pentru câteva ore, iluminatul stradal era redus la minimum, iar programul televiziunii a fost limitat la doar două ore pe zi. Această stare de penurie a continuat să se agraveze până în anul 1987, când au fost emise noi decrete de raționalizare extremă.
În februarie 1987, Nicolae Ceaușescu a emis un decret pentru reducerea consumului de energie și gaze, vizând o scădere de 20% pentru gospodării și de cel puțin 30% pentru activitățile economice neproductive. Pentru cei care depășeau cotele, sancțiunile erau drastice, incluzând tarife de până la cinci ori mai mari sau întreruperea definitivă a alimentării. Dictatorul a recomandat chiar ca familiile să locuiască într-o singură cameră pentru a economisi încălzirea și iluminatul.
Programul de alimentare cu gaze a fost strict controlat, fiind oferit doar între orele 8:00-13:00 și seara, între 19:00-20:00, pentru a permite oamenilor să gătească. În cazul depășirii consumului de gaze cu peste 10%, se putea proceda la întreruperea definitivă a livrării. Pentru energia electrică, depășirea cotelor după avertisment ducea la plata unui tarif de 2,50 lei/kWh, într-o perioadă în care prețul normal era de 0,65 lei/kWh.
Aceste măsuri de austeritate au fost aplicate într-un context în care datoria externă era prioritară pentru regim, în detrimentul nevoilor sociale de bază. În perioada respectivă, salariul mediu net al populației se situa între 2.500 și 3.000 de lei, ceea ce făcea ca tarifele penalizate să fie extrem de greu de suportat de către cetățeni.