Calendarul ortodox prevede că pe data de 9 noiembrie este sărbătorită pomenirea Sfântului Nectarie Taumaturgul. Acest ierarh este cinstit în întreaga lume creștină ca un ocrotitor spiritual al persoanelor bolnave, oferind speranță celor care suferă. În special, credincioșii apelează la rugăciunile sale pentru alinarea suferințelor și pentru sănătatea celor diagnosticați cu afecțiuni grave, precum cancerul, bazându-se pe tradiția care îi atribuie puterea de a face minuni.
Sfântul Nectarie Taumaturgul, cunoscut și sub numele de Nectarie din Eghina, a fost un teolog și duhovnic grec de o importanță majoră. Născut în anul 1846 în localitatea Silivria, aflată astăzi pe teritoriul Turciei, acesta a purtat la botez numele de Anastasie. Pe parcursul vieții sale, a trecut prin diverse etape monahale, primind numele de Lazăr la intrarea în monahism și ulterior numele de Nectarie după ce a fost hirotonit ca diacon.
Activitatea sa religioasă a fost una vastă, începând cu anul 1889, când a fost hirotonit mitropolit de Pentapolis în cadrul Patriarhiei Alexandriei, slujind în Egipt. Ulterior, s-a stabilit în Grecia, unde a contribuit semnificativ la educația teologică, conducând Seminarul Teologic Rizarios din Atena între anii 1894 și 1908. În ultimii săi ani, s-a retras la Mănăstirea „Sfânta Treime” de pe insula Eghina, unde a întemeiat o comunitate de maici.
Tradiția bisericească menționează numeroase mărturii despre vindecări atribuite mijlocirii sale, fapt ce i-a conferit titlul de „Taumaturgul”, adică cel care face minuni. După moartea sa, survenită la 8 noiembrie 1920 într-un spital din Atena, devotamentul față de acest ierarh a crescut constant. Sinodul Patriarhiei Ecumenice a oficializat această cinstire prin canonizarea sa în anul 1961, fixând ziua de 9 noiembrie ca momentul dedicat pomenirii sale.
Ziua de 9 noiembrie reprezintă și un moment de sărbătoare onomastică pentru persoanele care poartă prenumele Nectarie sau Nectaria, inclusiv variantele Nectarios sau Nektarios. Numele acestuia are o origine grecească, derivând de la termenul „nektar”, care în mitologia antică desemna băutura zeilor. Din punct de vedere simbolic, acest nume este asociat cu ideile de puritate, nemurire și viață veșnică, fiind strâns legat de viața de sacrificiu a sfântului.
În cadrul practicii religioase, această zi este marcată de rugăciuni, dar și de acte de milostenie, precum sprijinirea celor aflați în dificultate sau vizitarea bolnavilor. Nu există interdicții gospodărești specifice impuse de biserica ortodoxă pentru această sărbătoare, accentul fiind pus pe valorile de smerenie și răbdare. Această sărbătoare rămâne un punct de reper pentru credincioși în căutarea întăririi sufletești și a ajutorului divin în momentele de suferință fizică sau spirituală.