Sari la conținut
Ultima oră Românii își reduc cheltuielile pentru divertisment pentru a acoperi facturile și alimentele
Pulsul Patriei
Cultură

Tradiția ceramicii de Horezu: Cum supraviețuiesc meșterii olari între tehnici străvechi și cerințele moderne

După ce în 1989 au mai rămas doar șase ateliere, astăzi aproape 30 de familii din Horezu mențin vie tradiția modelării lutului.

3 min citire
Tradiția ceramicii de Horezu: Cum supraviețuiesc meșterii olari între tehnici străvechi și cerințele moderne
"Storage Jar with Horizontal Bands of Interlocking Scrolls (ARTIC 1976.307)" by unknown Anasazi artist is marked with CC0 1.0. To view the terms, visit https://creativecommons.org/publicdomain/zero/1.0/deed.en/. | original: https: · licență

În localitatea Horezu, din județul Vâlcea, meșteșugul olăritului traversează o perioadă de transformare, încercând să echilibreze tradiția secolară cu noile nevoi ale pieței. Pe strada Olari, procesul de creație începe cu extragerea lutului de pe Dealul Ulmului și continuă prin măcinarea pietrelor pentru obținerea vopselelor naturale. Fiecare obiect realizat este unic, fiind modelat pe roata olarului și decorat manual, într-un ritm dictat de condițiile meteorologice și de umiditatea materialului utilizat.

Situația economică a acestui meșteșug a fost critică în perioada comunistă, când autoritățile au impus obligativitatea angajării în cooperative. În acele decenii, numărul celor care practicau meseria a scăzut constant, iar la Revoluție au mai supraviețuit doar șase ateliere în tot Horezu. După 1989, odată cu închiderea fabricilor locale, mulți dintre cei care aveau rădăcini în această profesie s-au întors la roata olarului, recuperând și parcelele de pământ naționalizate anterior.

Tehnica de decor rămâne una extrem de specifică, utilizând un corn de vită cu o pană de gâscă pentru a aplica modelele pe vasele care se învârt. Culorile, numite local „pământuri”, sunt obținute din surse naturale: albul din caolin, negrul și maroul din pietricele bogate în fier din Slătioara, iar roșul din pământ portocaliu de la Vaideeni. Pentru nuanțe precum albastrul sau verdele, meșterii folosesc oxizi naturali, precum oxidul de cobalt sau de crom, care sunt arși în cuptor la temperaturi de 1.000 de grade Celsius.

Pentru a rămâne relevanți în fața consumatorilor tineri, unii olari au introdus inovații în producție, precum căni de cafea fără mâner sau utilizarea cuptoarelor electrice. Trecerea de la cuptoarele pe lemne la cele electrice a permis utilizarea unor glazuri ecologice, făcând vasele rezistente la mașina de spălat vase sau la cuptorul cu microunde. Această adaptare este considerată esențială pentru sustenabilitatea afacerilor de familie, deoarece ceramica pur tradițională nu mai poate susține singură viabilitatea economică a atelierelor.

Transmiterea meseriei către generațiile următoare rămâne însă o provocare majoră, deoarece mulți tineri aleg alte vocații în afara tradiției familiale. Deși nepoții unor meșteri vin cu entuziasm din orașe mari pentru a modela, fiicele unor olari de renumete aleg adesea alte căi profesionale. În prezent, pe strada Olari funcționează 17 ateliere, însă în întreaga localitate Horezu numărul total de unități de producție artizanală ajunge la aproximativ 27 de familii.

Ceramica de Horezu reprezintă un element central al patrimoniului cultural românesc, fiind recunoscută prin simbolurile sale specifice, precum cocoșul, șarpele sau pomul vieții. Această tradiție se înscrie într-un cadru de conservare a valorilor locale, unde meșterii precum Sorin Giubega, laureat al titlului de „Tezaur Uman Viu”, depun eforturi constante pentru a menține standardele de excelență și autenticitate ale produselor artizanale din județul Vâlcea.

Surse

Sursa: Libertatea

Tot în Cultură