Populația rezidentă a României urmează un trend descendent, ajungând la 19 milioane de persoane la 1 ianuarie 2026, conform datelor provizorii furnizate de INS. Această scădere demografică este însoțită de o schimbare structurală a vârstelor, care pune sub presiune sistemul de pensii, sănătatea și protecția socială. O parte semnificativă din populație este formată din persoane vârstnice, ceea ce reduce baza de contribuabili necesară pentru susținerea cheltuielilor publice.
Conform statisticilor, un sfert din rezidenți, respectiv 25,7%, este reprezentat de persoane cu vârsta de peste 60 de ani, ceea ce înseamnă 4,89 milioane de persoane. În această categorie demografică, femeile constituie majoritatea, având o pondere de 58,7%. Silviu Vîrva a subliniat că această transformare nu este doar o schimbare de structură, ci una cu implicații directe asupra economiei și a capacității de a finanța serviciile sociale de care societatea are nevoie.
Indicele de îmbătrânire demografică a crescut dramatic în ultimul deceniu, trecând de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 în 2026. Această evoluție va duce la o populație activă mai redusă, generând dificultăți de recrutare și deficit de personal în diverse sectoare economice. Pe lângă presiunea asupra costurilor salariale, această tendință afectează modul în care funcționează întreaga societate și structura forței de muncă disponibile.
În ceea ce privește ocuparea, rata de participare la muncă pentru segmentul de peste 60 de ani rămâne scăzută față de media națională de 48,3%. Pentru persoanele cu vârsta între 60 și 64 de ani, rata de ocupare este de 38,5%, în timp ce pentru grupul de 65-69 de ani aceasta scade la 5,2%. Pentru cei cu vârsta de 70-74 de ani, rata de ocupare este de doar 1,1%, evidențiind dificultățile de integrare economică a seniorilor.
Silviu Vîrva susține că România are nevoie de un sistem de îngrijire pe termen lung care să fie centrat de persoană și să ofere servicii accesibile, fie la domiciliu, fie în centre de zi sau rezidențiale. El recomandă o schimbare de perspectivă, punând accent pe prevenție și susținerea îmbătrânirii active pentru a întârzia apariția dependenței. Obiectivul trebuie să fie construirea unui sistem care să includă politici publice, infrastructură și parteneriate între sectorul public și cel privat.
Fenomenul de scădere a populației este marcat de un spor natural negativ constant. Ultimul an în care România a înregistrat un spor natural pozitiv a fost 1991, iar din 1992 până în prezent, indicatorul a rămas negativ în fiecare an. În perioada cuprinsă între 2020 și 2025, acest declin demografic a fost accelerat, fără nicio excepție la nivelul lunilor raportate în datele oficiale.