România se poziționează ca unul dintre marii exportatori europeni în sectorul mobilierului, însă performanța economică a industriei nu se traduce în beneficii directe pentru majoritatea cetățenilor. Datele furnizate de Eurostat pentru anul 2025 relevă o discrepanță majoră între volumul de produse vândute în afara țării și puterea de cumpărare a populației locale. Mulți români se confruntă cu dificultăți reale în achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată, chiar și atunci când veniturile lor depășesc pragul de risc al sărăciei.
Analiza indică faptul că 56,5% dintre persoanele care locuiau singure și aveau venituri peste pragul riscului de sărăcie nu își puteau permite să înlocuiască obiecte precum un pat, o canapea sau un dulap uzat. Această cifră reprezintă cea mai mare pondere înregistrată în cadrul celor 30 de țări analizate în raportul respectiv. România depășește astfel alte state europene în acest indicator de dificultate, depășind Grecia, unde procentul era de 52,3%, și Bulgaria, care înregistra o valoare de 40,2%.
Situația este marcată de un contrast puternic față de activitatea comercială externă a sectorului de lemn și mobilier. Conform datelor Asociației Producătorilor de Mobilă din România, în anul 2024 exporturile de mobilă și produse din lemn au însumat 2,45 miliarde de euro, din totalul de 4,25 miliarde de euro de exporturi în acest domeniu. Acest sector a reușit să genereze un excedent comercial semnificativ, de aproximativ două miliarde de euro, demonstrând o capacitate de producție și vânzare externă foarte mare.
Problemele financiare ale populației române sunt vizibile și în capacitatea de a gestiona situațiile de urgență. În 2025, 37,8% dintre români nu puteau face față unei cheltuieli neprevăzute, un indicator care depășește media de 29,2% înregistrată la nivelul Uniunii Europene. România ocupă locul cinci în acest clasament european, situându-se după Grecia, Letonia, Bulgaria și Lituania. În Grecia, proporția de cetățeni fără rezerve pentru cheltuieli neprevăzute era de 50,5%, în timp ce în Letonia era de 43,7%, iar în Bulgaria de 42,4%.
Deși proprietatea locuințelor este un indicator social ridicat, acesta nu garantează un nivel de trai ridicat. În anul 2024, aproximativ 94% din populația României locuia într-o locuință proprietate personală, ceea ce reprezintă cea mai mare pondere din întreaga Uniune Europeană. Totuși, acest grad înalt de proprietate nu elimină dificultățile financiare legate de întreținerea locuințelor sau de achiziționarea de bunuri necesare, evidențiind o stare de vulnerabilitate economică pentru o parte semnificativă din societate.
Contextul economic actual evidențiază o polarizare între succesul sectoarelor de export și stabilitatea financiară a gospodăriilor. În timp ce indicatorii macroeconomici precum excedentul comercial de miliarde de euro arată o industrie puternică, indicatorii sociali precum rezerva financiară pentru cheltuieli neprevăzute sau accesul la bunuri de uz casnic arată o realitate diferită pentru cetățeni. Această discrepanță între performanța exporturilor și puterea de cumpărare internă rămâne un punct critic pentru economia națională.