Procesul de îmbătrânire a populației din România va genera consecințe majore asupra stabilității economice și sociale a țării. Vicepreședintele INS, Silviu Vîrva, a subliniat că această schimbare nu reprezintă doar o modificare a structurii pe vârste, ci o transformare cu impact direct asupra sustenabilității sistemului de pensii, a sănătății și a protecției sociale. Fenomenul va afecta direct piața muncii, deoarece numărul persoanelor vârstnice crește constant în raport cu generațiile tinere.
Datele provizorii furnizate de INS indică faptul că, la 1 ianuarie 2026, populația rezidentă a României era de 19 milioane de persoane, fiind într-un trend descendent. Un sfert din această populație, respectiv 25,7%, este format din persoane cu vârsta de peste 60 de ani, ceea ce înseamnă 4,89 milioane de persoane. În cadrul acestei categorii, femeile sunt majoritare, reprezentând o pondere de 58,7% din totalul persoanelor vârstnice.
Evoluția demografică este marcată de un indice de îmbătrânire în creștere, care a trecut de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016, la 135,9 în 2026. Această tendință va duce la o populație activă mai redusă, provocând dificultăți de recrutare și deficit de personal în diverse sectoare economice. De asemenea, se estimează că presiunile asupra costurilor salariale vor crește pe măsură ce baza de contribuabili devine tot mai restrânsă.
În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, în anul 2025, rata de ocupare pentru segmentul de peste 60 de ani a fost semnificativ mai mică decât media națională de 48,3%. Pentru persoanele cu vârsta între 60 și 64 de ani, rata de ocupare a fost de 38,5%, în timp ce pentru grupul de 65-69 de ani aceasta a fost de doar 5,2%. Pentru cei cu vârsta de 70-74 de ani, rata de ocupare a scăzut la 1,1%.
Silviu Vîrva a susținut că România are nevoie de un sistem de îngrijire pe termen lung care să fie centrat pe persoană și adaptat nevoilor individuale. Acesta ar trebui să includă servicii la domiciliu, centre de zi sau servicii rezidențiale, dar și o investiție masivă în prevenție pentru a întârzia apariția dependenței. Obiectivul este trecerea de la o abordare bazată pe boală la una care susțină îmbătrânirea activă și menținerea autonomiei.
Această problemă demografică se înscrie într-un context de scădere a natalității și de spor natural negativ, factori care accelerează îmbătrânirea societății. Schimbarea structurii populației impune o regândire a politicilor publice, a infrastructurii și a parteneriatelor dintre sectorul public și cel privat. Necesitatea unor resurse și a personal calificat devine critică pentru a gestiona o societate în care îngrijirea seniorilor va deveni o responsabilitate comună.